Acel spaţiu a fost ocupat de Casa Păucescu, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea de un anume Grigore Păucescu, om politic şi avocat. Casa Păucescu a cunoscut o istorie tumultoasă, în perioada comunistă servind chiar ca sediu al Direcţiei a V-a Securităţii. În consecinţă, clădirea a căzut pradă focurilor de armă în timpul revoluţiei din 1989.
Casa a ramas o ruina pana in anul 2003 cand a inceput constructia turnului de beton si sticla din interior. Înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, ruina Casei Păucescu nu a putut fi demolată. Aşa că, cei care au proiectat sediul UAR au ales o soluţie de compromis, au consolidat zidul şi au construit în spate turnul din oţel şi sticlă.
Un kitsch cum rar s-a mai vazut, incat te lasa perplex - o cladire moderna turnata peste una nou, ca din plop, chiar in centrul istoric al Bucurestiului! - Demonstreaza ca desfigurarea si uratirea orasului de cativa ani, ca sa nu mai zic de distrugerea si desfigurarea a numeroase case si cladiri de epoca, se face nmana in mana cu cei care ar trebuis a fie paznici la oi (breasla arhitetctilor, urbanisti, istorici, muzeografi si, desiguri, primari, functionari publici etc).
RăspundețiȘtergereDe acord cu Bogdan... pacat ca arhitectii nu au reusit sa aprecieze valoarea cladirii originale. Probabil ca necesita n efort suplimentar sa fie dezvoltata o cladire in personalitatea ei decat sa aplice un tipar cum probabil au pentru majoritatea clientilor.
RăspundețiȘtergereMie mi se pare grozava cladirea. Bucurestiul mi se pare un loc in care fiecare cladire parca nu e constienta de cladirile din jur si cumva asta contureaza imaginea orasului. In aceasta linie de idei mi se pare ca aceasta cladire e atat iconica pe cat e si simbolica in intreaga imagine vizuala bucuresteana. Minunat!
RăspundețiȘtergere”Spune-mi cu cine te insotesti sa-ti spun cine esti” Sediul UAR este elocvent, in acest sens, pentru calitatea arhitectorimii romanesti postdecembrieste. Asa un compromis... mai bine lipsa. Existau n-șpe mii de variante fericite pentru Casa Paucescu, una dintre perlele Bucurestiului ante si post belic. Din fericire am vazut-o si intreaga si intr-o stare ceva mai buna. Ma numar printre norocosi.
RăspundețiȘtergereNu e un compromis Doamne iart-o de cladire, se vede ca va place sa va simtiti importanti si ca nu aveti studii arhitecturale care sa va consolideze argumentele.Elementele ramase din cladirea veche sunt puse in valoare de "cladirea noua" si viceversa, este o tehnica consacrata, o lege de compozitie arhitecturala pentru astfel de situatii.Va rog sa va documentati pe viitor dintr-o carte, proTV-ul nu are toate raspunsurile si sa lasati aerele de fulgulet de nea special,nu faceti parte decat din generatia care a bagat tara si munca in problemele actuale, eu nu m-as mandrii cu asta.Sunt curioasa si chiar astept solutiile dumneavoastra unice, cine stie poate castigati un premiu pentru inventivitate avand in vedere cunostiintele vaste pe care incercati sa ne convingeti ca le aveti.Poate va mai largesc vocabularul,nu este "un compromis" ,este o extindere .Nu sunt "variante fericite" ci fantezii de Dorei.Si pe viitor, incercati sa nu va consumati toate "cuvintele de om cult" in prima propozitie.
Ștergere