Canalul Dunare-Marea Neagra este canalul navigabil ce leaga porturile Cernavoda de pe Dunare si Constanta Sud de la Marea Neagra, scurtând drumul spre portul Constanta cu aproximativ 400km. Canalul este parte componenta a importantei cai navigabile europene dintre Marea Neagra si Marea Nordului (prin Canalul Rin-Main-Dunare).
Planuri de a construi acest canal existau înca din secolul XIX. Înca de la alipirea Dobrogei la România, în 1878, a început a fi vehiculata ideea unui al patrulea brat al Dunarii, de data aceasta artificial, care sa scurteze drumul catre Marea Neagra. Conditiile tehnice ale epocii faceau ca o astfel de realizare sa fie extrem de dificila si costisitoare, asa încât regele Carol I, realist, a refuzat sa se implice în acest proiect.
Ulterior, Carol al II-lea a cochetat si el cu ideea canalului, dar criza economica mondiala si apoi începutul celui de-al Doilea Razboi Mondial au facut ca realizarea lui sa fie amânata .
In 1949 a început construc?ia canalului, multi dintre muncitori fiind detinuti politici din închisorile comuniste si din rândurile minoritaailor etnice si religioase. Lucrarile au fost sistate în 1955 si reluate abia în 1975. Canalul a fost inaugurat sâmbata, 26 mai 1984, de catre Nicolae Ceausescu. S-au excavat circa 300 milioane m3 (mai mult cu 25 milioane decât la Canalul Suez si cu 140 milioane mai mult decât la Canalul Panama) si s-au turnat 3,6 milioane m3 de betoane.
Cu o lungime de 64 km, o adâncime de 7 m, o latime la baza de 70 m si la suprafata de 110-140 m, canalul are o capacitate anuala maxima de transport de 75 de milioane tone de marfa. Pescajul maxim admis este de 5,5 m permitând astfel accesul navelor fluviale si a celor maritime mici. La fiecare capat exista câte doua ecluze care permit traficul în ambele sensuri.
Canalul traverseaza localitatile Cernavoda, Saligny, Mircea Voda, Satu Nou, Medgidia, Castelu, Poarta Alba. Aici canalul se bifurca. Ramura nordica (Canalul Poarta Alba-Midia Navodari) trece prin Nazarcea, Constanta, Ovidiu si Navodari.
Ramura sudica trece prin Basarabi si Agigea.
Cronologie
* 1837 - Diplomatul englez David Urquhart propunea construirea unui canal "care sa lege Dunarea de Mare în locul unde cursul Dunarii se apropie cel mai mult de Mare, evitându-se în felul acesta un ocol si pericolele pe care gurile Dunarii le cauzau navigatiei"
* 1851 - Pe prima pagina a ziarului "Journal de Constantinople" aparea un articol semnat de Ion Ionescu de la Brad, în care autorul, reluând o idee mai veche, prezenta un proiect de canal Dunare-Marea Neagra. El sustinea ca, daca s-ar putea dirija Dunarea pe un vechi brat între Cernavoda si Constanta, s-ar scurta distanta cu 150 de leghe franceze, lungimea canalului fiind de 16 leghe franceze, o leghe franceza având 4 km.
* 1853 - Izbucnirea Razboiului Crimeii a reactualizat problema construirii unui canal care sa strabata Dobrogea, din motive de ordin strategic si militar.
* 1855 - Ministrul de finante al Austriei, baronul Carl Ludwig von Bruck, întemeia o societate pe actiuni pentru realizarea canalului, de acest proiect fiind interesate, deopotriva, Franta si Anglia. Guvernul otoman urma sa acorde concesiunea canalului si amenajarii portului Constanta unui consortiu aflat sub directia celor trei puteri si câte o leghe de pamânt de o parte si de alta a canalului, pentru asezarea colonistilor. Poarta era, la rândul ei, interesata de un asemenea proiect, pentru a înlatura influenta ruseasca din Orient si a piedicilor comerciale cu Europa Centrala.
* 1856 - Câtiva oameni de afaceri englezi obtineau un firman care îi autoriza sa construiasca un canal între Dunare si Constanta iar un an mai târziu cotidianul britanic "Times" insera o relatare trimisa de la Constantinopol despre acest proiect, relevând avantajele unei astfel de cai navigabile în Dobrogea. La scurt timp dupa aceea, constructorii au ajuns însa la concluzia ca un asemenea canal implica o munca extrem de grea si costisitoare. Canalul nu s-a realizat, dar ideea nu a fost abandonata.
* 1883 - Apare la Bruxelles lucrarea intitulata "Projet d'un canal danubien de Kustenge-Tchernavoda", semnata de Grigore Emanuel Lahovary si belgianul James van Drunen.
* 1897 - Inginerul român B.G. Assan publica un proiect în lucrarea "Du role de la Roumanie dans le mouvement commercial de l'Europe avec l'Asie, l'Afrique et l'Australie", aparuta la Bucuresti. Autorul lucrarii este de parere ca un asemenea canal "este indispensabil viitorului economic al României... va fi o lucrare executata pe propriul nostru teritoriu si poate fi considerata ca apartinând afacerilor noastre economice interne, afaceri în care nici o putere nu are dreptul de a se amesteca, mai ales când nici una dintre ele nu va suferi vreun prejudiciu, ci, dimpotriva, vor fi în profit".
* 1901-1910 - Publicatiile de specialitate au reluat subiectul, dar Regele Carol I l-a considerat inoportun la momentul respectiv, desi nu îi contesta importanta. În 1922 aparea studiul inginerului dobrogean Jean Stoenescu-Dunare intitulat "Canalul navigabil Cernavoda-Constanta", iar un an mai târziu, Primaria Constanta a avut, la rândul ei, o initiativa în acest sens, ratiunile economice fiind principalul argument
* 1929 - Inginerii Aurel Barglazan si Octavian Smighelschi publica, la Timisoara, "Studiul unui canal navigabil Cernavoda-Constanta", cea mai importanta si detaliata lucrare din perioada interbelica
* 1949 - Se deschid lucrarile la Canalul Dunare-Marea Neagra, întrerupte în 1953
* 1979 - Pentru rentabilizarea canalului, proiectantul prevede bararea Dunarii la Macin, fapt ce ar duce la cresterea nivelului Dunarii în zona Cernavoda pâna la 10 metri; solutia nu e aplicata, fiind repusa în discutie de abia în 2002
* 1984 - În prezenta lui Nicolae si Elena Ceausescu, are loc inaugurarea canalului.
Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu